Deoarece acesti doi termeni se confunda de obicei vom incerca o explicare si a confuziei si a celor doi termeni in parte.

Pentru a explica confuzia, trebuie sa ne intoarcem in timp la inceputurile masurarii intervalelor de timp (actiune indeobste asimilata termenului cronometrare). Initial aceste intervale se masurau cu niste ceasuri foarte exacte, dar care nu erau prevazute cu functia de cronograf, ci cu diverse complicatii atasate mecanismului unui ceas normal, care permiteau aceste masuratori. Initial se puteau masura intervale de pana la 60 secunde. Acestea au fost denumite cronometre.

Pe masura ce orologeria s-a dezvoltat, au aparut mecanisme dedicate numai masuratorilor intervalelor de timp (cronografele simple), fara functie de indicare a timpului real. Apoi au aparut cronografele propriu-zise.
Cei doi termeni definesc astazi doua lucruri diferite. Cronometrul este un ceas care a fost supus si a trecut testele COSC (Contrôle Officiel Suisse des Chronometres), iar in acceptiunea clasica a cuvantului este un instrument foarte exact de masurare a timpului. Cronograful este un ceas cu un mecanism complicat care permite masurarea intervalelor de timp, in paralel cu indicarea timpului real.
Practic, cronometru este un statut, iar cronograf este o complicatie.

Trebuie sa subliniem si faptul ca certificarea drept “cronometru” este privita de catre unii cu scepticism si considerata o unealta de marketing. Va lasam pe dumneaoastra sa reflectati asupra acestui subiect.

In Statele Unite s-a incetat folosirea termenului “Waterproof” inca de la sfarsitul anilor 60. Aceasta modificare a fost ceruta de cateva organizatii guvernamentale, inclusiv Federal Trade Commission, care a investigat acuratetea unei astfel de etichetari, dar si a publicitatii din jurul acestui termen.

S-a considerat ca termenul “Waterproof” reprezenta gresit produse ca avand o capacitate mai ridicata de a preveni intrarea apei in conditii normale de utilizare, decat puteau acestea in realitate. Prevenirea intrarii apei in ceas nu a fost niciodata absoluta, in situatii normale si la adancimile specificate. Garniturile care mentin etaniseizarea nu sunt absolut impenetrabile, iar eficienta lor poate fi compromisa sau redusa in timp, dar si expunerii la chimicale.

Termenul “Water Resistant” este folosit acum pentru a descrie ceasurile care au aceasta caracteristica, urmat de valoarea in metri sau in bari/atmosfere, la care ceasul este verificat. Testarea se face la 99% din ceasuri cu suprapresiune de aer, timp de 1 minut.
Nu exista diferenta tehnica intre cei doi termeni, metodele utilizate pentru a ajunge la un asemenea rezultat sunt exact la fel. Singura diferenta este ca acest termen a fost considerat mai corespunzator la acel moment.